Timpul zboară, iar băiatul nostru parcă prinde aripi... Este din ce în ce mai îndemânatic, mai curios, mai perspicace, mai pregătit pentru viaţă! Nu mă pot abţine în a-l lăuda... Îl ador! El este TOTUL pentru mine acum, depind de el mai rău decât depinde el de mine; este "sufletul meu", cum îi spun în fiecare seară...
Dar să trecem peste laude şi emoţii şi să consemnăm "progresele" acestor luni:
Dănuţ vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte. Când pe "limba lui", când pe "a noastră", toată ziua vorbeşte, modulând vocea în funcţie de trăirile pe care le are. În limbajul activ s-au înscris cuvintele: "pa-pa", "bau" / "bau-bau", "cuţu", "mă" / "măi", "ba-vo" [bravo], "Ci-ci" [elefantul Cici, un personaj de cântec], "nu"! În plus, a început să repete cuvinte după noi, atunci când vrea şi cum vrea!
Surprinzătoare este şi îndemânarea motrică, pe care ne-o demonstrează în fiecare zi: înfiletează capace; aruncă şi rostogolesşte mingea; "conduce" în toată regula maşinuţa proprie, virând la dreapta, la stânga, trecând praguri sau alte hopuri; trage cu putere de lucruri şi se trage în braţe; suflă şi fluieră din fluier; alaergă stângaci.
Pe plan emoţional, lunile acestea a manifestat o anumită reţinere faţă de străini, inclusiv faţă de alţi copii, "ascunzându-se" deseori la picioarele lui mami. Dar, cu răbdare şi delicateţe, vom învinge şi această teamă! Tot acum a învăţat să ne îmbrăţişeze... Şi nu găsesc cuvinte pentru a descrie ce simte un părinte atunci când e îmbrăţişat de puiul lui!
La sfârşitul acestei luni, ne simţim copleşiţi de emoţii şi de nerăbdare, imaginându-ne câte clipe extraordinare vom împărtăşi în continuare cu băiatul nostru. Să ai un copil este, pur şi simplu, o minune!
