marți, 22 februarie 2011

Luna 3

Puiul de om creşte şi ne încântă în fiecare zi cu ştrengărelile lui... Suntem fericiţi, căci şi Dănuţ pare fericit: zâmbeşte şi râde mult, chiar ţipă de bucurie! Râsul lui devine molipsitor; e adorabil când se gadilă la gât şi râde ca un om mare...
Este foarte sociabil, râzând chiar şi cu străinii. Tânjeşte după prezenţa umană, iar mami şi tati îi oferă cât de multă afecţiune pot...
Frumosul nostru este un mic narcisist, admirându-se toată ziua în oglindă... Râde la "Dănuţ din oglindă" şi încearcă să dea mâna cu el, dar se loveşte de oglindă.
Ne urmăreşte prin casă cu privirea, îi place să asculte vorbindu-se şi să intervină în discuţie prin "gângureala" lui inconfundabilă.
Un alt centru de interes au devenit degeţelele lui..., pe care şi le suge cu necontrolată plăcere, dar cărora le-a găsit şi utilitate, folosindu-le pentru a apuca lucrurile din jur. Acesta e, de altfel, marele progres al lunii. A apucat iniţial suzeta, apoi baveţica de la gât şi şnururile căciuliţei pentru ca, spre sfârşitul lunii, să atingă temător şi să-şi apuce jucăriile.
Începe să-şi controleze capul, ţinându-l cu mai multă uşurinţă.
La sfârşitul acestei luni suntem mulţumiţi sufleteşte, împliniţi....

























































































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu